Sufletul este o energie imensa. Cand el e bine, intreaga noastra fiinta radiaza, in schimb, cand el plange, ne doare si cea mai mica parte a corpului. Ne simtim ca si cum ne-ar fi lovit un tren.
Uneori ne provocam singuri aceste sentimente si ne punem in situatii care, de multe ori, stim ca nu ne vor aduce fericirea pe termen lung, dar totusi riscam. De ce? Fiindca avem nevoie de fericire, de dragoste si merita sa riscam pentru ele, chiar si pentru cateva clipe.
De multe ori trecem atat de nepasatori prin viata incat uitam sa iubim, sa fim fericiti. Uneori se deschide o poarta sau un geam, dar noi privim inca la usa inchisa, nevazand acea minunata oportunitate. Cand dai de o usa inchisa incearca sa o deschizi, nu spun nu, dar priveste si-n jur, fiindca poti rata ocazia de a vedea celelalte portite deschise.
Uneori ne simtim pierduti printre sentimente, mai bune sau mai rele si incercam sa ne ridicam si este atat de greu, dar satisfactia este atat de mare atunci cand reusim...Cand simti ca totul se destrama, ca nu mai poti, cand simti pur si simplu ca esti in cadere libera, ceea ce te alina sunt persoanele iubite, prietenii, fara de care, poate, nu ai avea puterea de a merge mai departe.
Revenind la suflet...repet, este o energie imensa si trebuie sa avem grija de sufletul nostru, trebuie sa-i oferim ce are nevoie, sa-l pastram, sa nu-l patam, sa-l coloram, sa-l facem sa exalte, sa fim sinceri cu el.
Oameni frumosi sunt multi, suflete frumoase si mai multe. Trebuie sa apreciem si sa ne bucuram mereu de prezenta acestora.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a scos in cale atatea suflete frumoase si calde.
