Se spune ca atunci cand viata iti da lamai sa faci o limonada, nimic mai adevarat...dar cand viata iti da culori, ar trebui sa cololorezi, nu?
Am incetat de ceva vreme sa ma mai pacalesc pentru a-mi fi bine si astfel am inceput sa merg pe drumul primului instinct, sa ma las in voia "lui" si sa-l las sa ma poarte pe unde doreste. Si chiar a functionat. S-au rezolvat ceva probleme, lucrurile au inceput sa se aseze in viata mea si s-au asezat unde trebuie...doar ca ceva lipseste...ceva ce face ca totul sa para mai usor...sa aiba mai mult sens...cineva cu care sa impart bucuriile, realizarile si dragostea neconditionata...dragostea se regaseste intr-adevar pretutindeni si in diferite forme, dar eu simt ca am nevoie de o dragoste pura, care sa-mi fie impartasita si sa ma pot darui complet ei...atunci voi fi cu adevarat implinita. Stiu ca esti acolo, sper doar ca intr-o zi te voi gasi...
Si nu, nu sunt nerecunoscatoare, ba mai mult, ii multumesc lui Dumnezeu din suflet pentru fiecare zi in care ma bucur de viata sau plang, Ii multumesc ca mereu apuc sa vad frumusetea zilelor urmatoare si a naturii, Ii multumesc pentru prietenii mei, care reprezinta o mare parte din inima mea si din ceea ce insemn eu si Ii multumesc ca SIMT...
