Drumul vietii este foarte interesant...ne pierdem si ne regasim...ne iubim si ne uitam...ne certam si ne-mpacam...suntem prieteni si ne-nstrainam...suntem oameni si renuntam...de ce?
Avem in noi puterea si dragostea necesara pentru a fi niste fiinte extraordinare, dar cu toate acestea ne pierdem in labirintul material al societatii. Este atat de usor sa fim noi insine cu adevarat, dar alegem sa ne deghizam, sa gandim si sa actionam conform normelor sociale, sa alegem, nu mintea si inima, ci ceea ce consideram ca ar fi "adecvat". Ne pierdem esenta si ne indepartam de natura si de divinitate si ne lasam condusi de sentimentele negative ale lumii cotidiene.
Am aruncat masca si in mare parte, am renuntat si la deghizare, dar fiindca traiesc aici, am cateva impedimente, care nu ma lasa sa fiu complet libera. In viitorul apropiat poate voi reusi. Va doresc fiecaruia sa va apropiati, in primul rand de voi, caci astfel veti fi mult mai fericiti si mai impliniti, veti descoperi cu adevarat frumusetea si dragostea, in adevarata lor puritate, care se gaseste pretutindeni.
Your's truly.
