Inima-mi e franta, obosita si flamanda,
As vrea sa o hranesc,
As vrea s-o odihnesc,
Pe pieptul tau sa ma trezesc...
Dimineata apare cu racoarea ei,
Ma arcuiesc spre tine, in brate sa ma iei.
Ma-ntreb ce faci...esti suparat?
Sau poate pe taramul viselor purtat?
Iluzia ma trimite catre tine,
Ma-nvaluie in mrejele ei,
M-adoarme incet cu promisiunea ca ma vrei...
Pe taramul viselor te zaresc,
Alerg suspinand spre tine,
Cu dorinta de-a-ti spune "te iubesc!"
Te departezi din ce in ce mai mult,
Lasand in urma numai fum...
Mi-e imposibil sa te-ajung!
Dar fug si nu ma dau batuta,
Chiar daca simt ca totu-mi spune "uita!"
Ma trezesc brusc din acel vis
Si simt c-alunec in abis,
Dar m-agat brusc de realitate
Si realizez cat esti tu de departe...
Nu te mai pot atinge,
Nu mai pot in brate a te strange,
Nu te mai pot simti aproape,
Nu mai pot dormi fara-ale tale soapte.
Acum spune-mi: ar trebui sa te uit,
sa merg mai departe?
Tacerea ta imi spune "da"
si tot ce pot spune e:
Multumesc ca mi-ai aratat ce e iubirea!