Tu...

Inima-mi e franta, obosita si flamanda,

As vrea sa o hranesc,

As vrea s-o odihnesc,

Pe pieptul tau sa ma trezesc...

Dimineata apare cu racoarea ei,

Ma arcuiesc spre tine, in brate sa ma iei.

Ma-ntreb ce faci...esti suparat?

Sau poate pe taramul viselor purtat?

Iluzia ma trimite catre tine,

Ma-nvaluie in mrejele ei,

M-adoarme incet cu promisiunea ca ma vrei...

Pe taramul viselor te zaresc,

Alerg suspinand spre tine,

Cu dorinta de-a-ti spune "te iubesc!"

Te departezi din ce in ce mai mult,

Lasand in urma numai fum...

Mi-e imposibil sa te-ajung!

Dar fug si nu ma dau batuta,

Chiar daca simt ca totu-mi spune "uita!"

Ma trezesc brusc din acel vis

Si simt c-alunec in abis,

Dar m-agat brusc de realitate

Si realizez cat esti tu de departe...

Nu te mai pot atinge,

Nu mai pot in brate a te strange,

Nu te mai pot simti aproape,

Nu mai pot dormi fara-ale tale soapte.

Acum spune-mi: ar trebui sa te uit,

                         sa merg mai departe?

Tacerea ta imi spune "da"

                         si tot ce pot spune e:

Multumesc ca mi-ai aratat ce e iubirea!